Cuvant de inceput

Nenumarate sunt intrebarile pe care si le pune adolescenta:cine esti?,cum esti?,de ce esti asa si nu altminteri?,cum te-ai putea schimba?,ce e de facut ca sa te pui in valoare,sau doar in ordine ?

Toate aceste intrebari au legatura cu indelunga si sinuoasa cautare a identitatii care incepe de obicei acum,la 13-14 ani.Si,nu in buna masura,intrebarile au legatura si cu dorinta de a fi altfel decat ceilalti,de langa tine,de a te face remarcat,de a fi original.

Aici se naste si cvasi-postulatul adolescentilor,care calmeaza pe toate vocile:nu vreau sa seman cu nimeni;n-am nevoie de model;vreau sa fiu eu insumi.(din spaima ca,in contemplarea modelului,ai putea ajunge la contaminare si ti-ai pierde unicitatea).

Intamplarea minunata ca liceului nostru i s-a ingaduit sa poarte un nume care impune prin vechime,prin noblete,prin pasiune si talent Carmen Sylva,ne obliga pe toti sa reconsideram felul in care ne raportam la personalitatile rare,in puterea carora e sa inraureasca destinul celorlalti.

Nascuta intr-o familie de printi si inrudita cu marile case domnitoare ale Europei,Elisabeta de Wied a primit o educatie de natura sa modeleze un caracter pentru o viata.A invatat inca din copilarie:disciplina,rigoarea,modestia,gnerozitatea,experiente pe care multi dintre oameni le traiesc mult mai tarziu.

Interesant este ca,de foarte tanara,Elisabeta a invatat/a fost invatata sa reflecteze asupra evenimentelor care o priveau pe ea si pe ceilalti.Intr-o carte scrisa intr-un tarziu al vietii,”Coltul penatilor mei”,verbul-cheie folosit de Carmen Sylva (pseudonimul artistic al Reginei) este am invatat si trimite mereu catre cei care i-au prilejuit experientele care i-au imbogatit viata.

Principesa germana intr-o indepartata tara latina,mama lipsita de timpuriu de bucuria unicului copil,invaluind in grija si dragostea ei pe toti cei nefericiti,orfani,batrani,saraci,bolanvi,raniti,indeplinindu-si obligatiile legate de tron,dar abandonandu-se si pasiunii ei pentru arta,construind,impreuna cu sotul sau,Carol I,nu doar un castel,Pelesul,ci si o autentica monarhie,regina Elisabeta,prin exemplul oferit,se plaseaza in registrul excelentei umane.

Carmen Sylva,prin existenta ei,ofera nu o reteta de viata,nu o promisiune de reusita,nici una de intelepciune,ci ne pune in fata necesitatii unei cautari personale,a unui drum in teritoriile spiritului pe care l-a descoperit si l-a strabatut singura.

In exemplul ei generis ne putem cunoaste cu totii.Si iubitorii de muzica,pentru ca a fost o buna pianista si organista.Si iubitorii artelor plastice,penru ca nenumarate au fost ceasurile in care si-a gasit linistea pictand,ilustrand pagini de carte sacra; mainile sale pricepute au lucrat broderii si dantele minunate,care au fost premiate la mari concursuri internationale.Si iubitorii formelor frumoase,pentru ca nimic din constructia si din decorarea castelului Peles nu i-a fost strain.Si iubitorii literaturii pot gasi in Carmen Sylva o antecesoare,pentru ca a scris in multe limbi si in toate genurile,povesti,poezie,roman,memorii,jurnal,traduceri.Tot asa si iubitorii de prietenie se pot recunoaste in ea,pentru ca avea vocatia intalnirii si a slujirii celuilalt.Traindu-si viata sub semnul iubirii pentru Dumnezeu,incredintata ca in tot ceea ce infaptuieste e voia Lui (asa cum si deviza Case Regale o afirma – Nihil sine Deo) ,Regina e asemenea tuturor celor care gasesc in credinta indemn,mangaiere,mantuire.

Se spune ca numele imprumuta celui care il poarta intreaga lui forta si frumusete.Nu putem spera dacat ca,asezati sub protectia numelui Ei,sa dobandim,prin efort personal si responsabilitate,virtutile modelului.

Numele Carmen Sylva devine un reper de la care se poate porni,in incercarea fiecaruia de a-si defini mai net vocatia.


Profesor,Aurelia Stan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to top